Recent, pe fondul instabilitatii din justitie existente in tara noastra, s-au purtat discutii controversate si in domeniul traducerilor, avand in vedere ca traducatorii sunt autorizati de catre Ministerul Justitiei. S-au vehiculat lucruri pornind de la puterea si corectitudinea pe care le mai prezinta stampila unui traducator, pana la opinia autoritatilor despre utilitatea pe care ar putea avea-o existenta birourilor in toata aceasta afacere a traducerilor.
Lucrurile s-au mai calmat, probabil s-a realizat faptul ca profesia de traducator este una dintre cele mai onorabile si desi supusa greselilor, ca oricare alta, este una dintre profesiile de la noi din tara care s-a mentinut stabila din punct de vedere organizational, dar si din punct de vedere al costurilor.
Ca organizare, un traducator poate lucra, in prima faza, pe cont propriu, ca persoana fizica autorizata, primind direct comenzile de la clienti. De asemenea, poate colabora in acelasi timp si cu alte birouri de traduceri, poate fi si angajat al altui birou sau poate alege toate 3 statuturile in acelasi timp. Ramane strict la latitudinea traducatorului cum isi imparte sarcinile primite. Indiferent de optiune, nu exista inconveniente intrucat fiecare companie are clientii sai fideli si comenzile sale, iar pentru buna desfasurare a lucrurilor, majoritatea celor care lucreaza in domeniu respecta si lucrul celorlalti.
Bineinteles, in acest sector primeaza faptul ca traducatorii sunt inainte de toate, in oficiul institutiilor din cadrul Ministerului Justitiei. De aceea, nu se justifica pe deplin chestionarea existentei unor companii organizate ca SRL-uri care functioneaza ca intermediari intre traducator si client. In primul rand, intr-o tara libera ca Romania, fiecare persoana alege, sub rezerva respectarii legii, cum sa functioneze si sa prospere.
In al doilea rand, majoritatea clientilor, din ratiuni de ordin organizational si nu numai, aleg sa solicite servicii de traduceri catre un birou si nu direct unui traducator. De exemplu, o companie gaseste mai usor sa incheie contracte cu o persoana juridica, sa efectueze plati catre aceasta etc. decat in cazul unei persoane fizice. In al treilea dar nu in ultimul rand, desi birourile de traduceri aplica un comision ca intermediari, serviciile sunt mult mai rapide, eficiente si mai complexe: pot include deplasari la notariate si alte institutii pentru indeplinirea unor proceduri conexe.
Si in sfarsit, desi foarte rare, sunt situatii ( de exemplu anumite institutii din Marea Britanie) in care nu se accepta traducerile autorizate daca la sfarsitul documentului nu se mentioneaza datele de contact si de identificare ale companiei – in speta birou de traduceri- care a realizat traducerea.
